Distant. Din coltul lui privea speriat spre pat.Cearceaful inca mai pastra urmele de sentimente, inca mai tinea minte forma trupului ei.Demonii lui.Amintiri ce se jucau de v-ati ascunselea prin minte, il macinau pe dinauntru.
Migrenele nu mai incetau.Isi plimba o mana prin parul nespalat.Uitase sa-l mai spele.Uitase sa vorbeasca.Uitase cum arata un om, in minte nu avea decat trupul ei in negativ de pe cearceaf.
Uneori, simtind ca nu-si mai suporta singuratatea, incepea sa o urasca.Zbiera ca un descreierat la pat, blestemand-o ca l-a parasit.Migrenele il calmau.Sedative ce nu-l lasau la greu...
Patul, nefacut de cateva saptamani,ramasese exact cum il lasase ea.Toata averea lui.Urma din cearceaf.El dormea la colt, pe un pat improvizat din cateva paturi vechi si rupte...
In nebunia lui, cu o zi dupa ce-l parasise, sparsese tavanul casutei, in dreptul coltului.De acolo putea sa o urmareasca mereu, putea din nou sa o vada zambind,sau plangand.Iar atunci cand plangea,o privea fara incetare plangand si el cu ea,fiecare lacrima o iubea caci venea de la ea,fiecare lacrima ii incalzea sufletul.
Ea nu mai era, un accident banal de masina o rapise de langa el.
El ramasese simbolul dragostei lor pe pamant.
Un nimic pentru cei ce n-aveau suflet sa-l inteleaga.
Un comentariu:
superb. bravo ;;)imi place:x mai vb :*
Trimiteți un comentariu