Astazi, privind o gaura destul de maricica in asfalt, am vazut o parte din trecut.
Asfaltul era probabil provizoriu pana sa mai incalzeste vremea, si avea un ciudat aspect de nisip ud. Foarte rezistenta sub el trona vesnica piatra cubica de culoarea cenusei, acesta transmitea atmosfera trecutului, pastra energia copitelor cailor ce trageau pe timpuri tramvaie pline ochi, sau calesti elegante cu domnite si mai elegante.
Parca as fi vrut sa ma aplec, sa ating acea particica de trecut, sa ma transpun intr-o domnisoara foarte chic' ce purta o rochita visinie plina de dantelute si volanase, cu parul blond prins intr-un conci si cu un corset foarte strans pe corp.
O adevarata femeie ascunsa intr-un trup de adolescenta, pudrata din abundenta cu un praf ce imita culoarea laptelui, si purtandu-si buzele intotdeauna date cu carmin. Inconjurata evident din toate partile de barbati nebuni dupa ea, care se bateau sa-i ofere un foc cand aceasta isi scotea tigara, sau sa o prinda cand se prefacea ca lesina atunci cand se intampla ceva ce nu-i convenea.
O femeie care putea sa schimbe totul prin inteligenta si frumusetea ei.Dar care totusi n-a facut decat sa se nasca sa-si traiasca viata mult prea scurta, si sa moara.
O data cu ea au apus si acele vremuri, si iata-ne azi melancolici contempland nimic mai banal decat o gaura in asfalt, o gaura cu o poveste...
Ps: m-am hotarat sa mai public ceva nou inspirata de de un bun prieten Mihaita.
